Parodontologie

Parodontologia este ramura medicinei dentare care se ocupă cu tratamentul afecțiu-nilor gingivale și al țesuturilor de susținere din jurul dinților. Boala parodontală este cea mai frecventă tulburare cronică, ce afectează populaţia încă de secole. În prezent datorită scăderii incidenţei cariei dentare, bolii parodontale i s-a atribuit o importanţă tot mai mare, ca factor determinant în pierderea dinţilor. Tot mai puţini dinţi se pierd datorită cariei dentare, în comparaţie cu pierderea lor cauzată de boala parodontală. Termenul de “parodontoză”, este exprimarea populară a acestei afecţiuni, însă este greşit din punct de vedere medical pentru că nu defineşte nici o entitate clinică, fiind folosit de către medici şi pacienţi pentru o înţelegere mai uşoară.

Termenul de “boală parodontală” este atribuit gingivitelor şi parodontitelor. Gingivita este afecţiunea ţesuturilor epiteliale şi conjunctive aflate în imediata vecinătate a co-letului dintelui (zona de tranzit dintre dinte şi gingie). Aceasta este rezultatul ex-punerii în faţa factorului microbian agresiv, prin placă bacteriană, tartru, traume fizi-ce, chimice , termice, sau de altă natură cum ar fi iradiaţii sau fumat. Gingivita se manifestă prin modificarea culorii normale a gingiei- gingie roşie, inflamaţia acesteia şi sângerări. Cel mai frecvent simptom acuzat de pacienţi este sângererea gingivală la periajul dentar.

Parodontita este suferinţa ţesutului profund de susţinerea a dintelui în alveolă (în os). De cele mai multe ori, parodontita este stadiul următor după gingivită. Boala parodontală progresează de la ţesutul superficial de susţinere a dintelui – gingia, la ţesutul profund – parodonţiu, rezultând parodontita, care duce la resorbţia osului cu apariţia de pungi parodontale. Întrucât susţinerea dintelui va deveni deficitară, acesta va căpăta o mobilitate, mai uşoară la început, dar care se va accentua odată cu pro-gresia bolii.Pe langă mobilitatea dintelui, pacientul mai acuză sângerări gingivale, sensibilitate dentară, dificulţăţi în masticaţie şi vorbire în stadiile avansate. Neinter-venit la timp şi netratată parodontita duce la pierderea dinţilor.

În afară de cauzele locale amintite mai sus, în suferința parodontală sunt incriminați și factori generali, sistemici, cum ar fi: terenul ereditar, tulburări ale sistemului ner-vos, tulburări endocrine (ex.: Diabet), disfuncţii imune (ex.: SIDA), boli cardiovascu-lare, boli hematologice, boli hepatice, deficienţe de nutriţie, stări fiziologice (ex. : pu-bertatea, sarcina , menopauza, menstruaţia, utilizarea de anticoncepţionale).

Tratamentul bolii parodontale

Tratamentul adecvat este ideal să fie instituit precoce, în fazele de început ale bolii, când şansele de reuşită sunt cele mai bune. Tratamentul, iniţial presupune tratamen-tul complicaţiilor acute, igienizarea profesională, desfiinţarea microulceraţiilor din pungile parodontale false şi instruirea pacienţilor privind igiena orală.Igienizarea efec-tuată de medic presupune îndepărtarea plăcii bacteriene, detratraj – îndepărtarea tar-trului, şi suprimarea proceselor inflamatorii întreţinute de resturi radiculare sau dinţi nerecuperabili.Alte manopere îndicate în stadiile incipiente sunt netezirea radiculară (nivelează suprafeţele radiculare ale dinţilor, reducând depunerea ulterio-ară a tartrului); folosirea de substanţe antibiotice (apa de gură antibacteriană cu care se fac clătiri ale gurii de două ori pe zi sau geluri care conţin antibiotic şi care se in-troduce în spaţiul dintre dinţi şi gingie în zonele care sunt mai afectate, după o preal-abilă curăţare profundă).

Faza secundară de tratament presupune intervenţia medicului stomatolog specialist (parodontolog sau chirurg), putând fi nevoie de mici intervenţii chirurgicale, de eliminare a ţesutului afectat şi de sterilizare a pungilor parodontale, necesare pentru a stopa progresia bolii şi pentru a favoriza regenerarea ţesuturilor (grefe de țesut moale, regenerări asistate ale țesutului înconjurator al dintelui).

Atenţia deosebită asupra prevenirii bolii parodontale rămâne un obiectiv important pentru clinica noastră, fiind soluţia cea mai ieftină şi mai puţin traumatizantă .În cadrul unei consulțații în centrul nostru medical, unul din medicii colaboratori va efetua această igienizare profesională, urmată apoi de o lecție de igienă orală corectă, și de indicații privind folosirea de produse specifice fiecărui pacient, în funcție de tulbu-rarea parodontală existentă. Trebuie foarte bine înţeles faptul că toate acestea sunt posibile, printr-o foarte bună cooperare medic-pacient, în care să se înţeleagă pe de-plin necesitatea unor tratamente şi a unor vizite obligatorii la medicul stomatolog (cel puţin o data la 6 luni). Mai multe detalii despre protocolul de igienizare în cazul bolii parodontale, găsiți aici.