Info Pacient
Din punct de vedere psihologic primul impact cu o experiență nouă este definitoriu în atitudinea noastră ulterioară față de experiențe similare.
De aceea este recomand ca părinții să apeleze la un medic dentist specializat în tratamentele pentru copii – medic pedodont.
De obicei la prima vizită nu se intervine, decât în cazul unei urgenţe. Se introduce treptat copilul în cabinet, prin prezentarea instrumentelor, şi a rolului lor. Copilul trebuie să înțelegă tot ce i se va face în acea şedinţă şi nimic mai mult, deoarece el îşi poate pierde încrederea (şi la fel şi în şedinţele următoare). Pentru un comportament adecvat al copilului este necesar ca medicul să respecte la fiecare sedință orice promisiune efectuată anterior. La programările ulterioare se va ajunge treptat la efectuarea tratamentelor necesare, cu multă răbdare și atenție.
Dinții de lapte trebuie tratați cu aceeași seriozitate ca dinții adultului, pentru că aceștia joacă un rol important în dezvoltarea osoasă armonioasă a maxilarului. Spre deosebire de cariile adulților, cariile copiilor pot evolua foarte rapid, cu un tablou clinic însoțit de dureri, tumefacții (umflături), agitație și nervozitate.
Dacă o carie a evoluat și a dus la afectarea nervului, este important să se realizeze tratamentul endodontic(de canal). Acest aspect este necesar pentru că deși dinții de lapte vor cădea, este important ca aceștia să fie menținuți pe arcadă până vor fi înlocuiți de cei definitivi. Dinții temporari au aceleași funcții pe care le au dinții definitivi la adult, lipsa lor putând cauza probleme de hrănire și vorbire și în același timp servesc drept ghid pentru poziționarea corectă a dinților definitivi.
Înainte de prima vizită părintele trebuie să-i explice copilului ce urmează să facă şi să-l pregătească pentru un dialog cu medicul, cât mai simplist.
Nu trebuie promise şi oferite recompense de către părinţi, doar pentru mersul la medicul dentist. Se insistă asupra copilului pentru a i se explica importanţa păstrării dinţilor curaţi şi sănătoşi. Doar medicul oferă recompensă copilului, pentru “că a fost cuminte” , această experiență fiind utilă şi pentru şedinţele ce vor urma.
Dacă părintele prezintă vreo frică anterioară legată de stomatolog, aceasta nu trebuie împărtășită copilului! Este necesar ca el să înțeleagă faptul că medicul este prietenul lui şi-l va ajuta să-și păstreze dinți curați și sănătoși.
În dialogul părinte – copil, indiferent că este înainte sau chiar în momentul aflării în cabinetul dentar, NU trebuie să se folosească cuvinte cum ar fi “durere” sau “frică” . Menționând aceste cuvinte va duce la liniștirea micului pacient.Atenție de asemenea la asocierile cu alte specialități medicale, prin folosirea cuvintelor ca “injecție” “ac” “seringă” “înțepătură” .Se preferă evitarea lor, medicii noștri fiind pregătiți în a avea o altfel de abordare în aceste cazuri.
O greşeală făcută des de către aparţinătorii copilului este clasicul : “Dacă nu eşti cuminte te duc la doctor şi îţi dă injecţie! “. NU trebuie folosite astfel de ameninţări în nicio situaţie. Copilul va asocia întotdeauna doctorul cu o pedeapsă pe motiv că nu a fost cuminte. Este valabil în cazul prezentării la orice medic. Colaborarea cu copilul va fi foarte dificilă în acest caz!
De obicei orice vizită la medic este indicat să se efectueze dimineaţa, când copilul este odihnit.
La prima vizită este de preferat ca părintele să fie prezent în cabinet, pentru că mulţi copii se simt mai confortabil aşa. Însă, dacă părintele este mai anxios, este indicat ca acesta să aştepte afară, pentru a nu transmite aceste sentimente de nelinişte copilului.Atenţie!! prezenţa părintelui trebuie să fie strict de observator, nu se intervine în relaţia copil – medic , decât dacă i se cere asta sau este nevoie de furnizarea anumitor informații.
Odată ce copilul se obişnuieşte, la următoarele şedinţe, părintele este invitat să stea în sala de aşteptare. Această abordare oferă o mai bună colaborare copil – medic dentist. Reacţiile copiilor cu părinţii alături sunt de cele mai multe ori bizare (alintare, plâns, sau chiar refuz total).Există totuşi şi excepţii, în situaţia în care copilul este prea mic (antepreşcolar) sau are anumite afecţiuni cronice sau deficite mintale, locomotorii, ş.a.
Părintele trebuie să înţeleagă la rândul său că vizitele la medicul dentist sunt importante, o dată la 4-6 luni.
Igienă orală zilnică a copilului se efectuează tot timpul sub supravegherea unui părinte, cel puțin până în jurul vârstei de 7 ani.
Copii trebuie pregătiți pentru atât pentru prima vizită cât și înainte de fiecare întâlnire cu medicul lor dentist. Cel mai important rol aici îl au părinții, și vin în întâmpinarea lor cu câteva sfaturi.
Dragostea pentru copilul tău vindecă orice, mai puțin durerea de dinți. Iată care sunt tratamentele cele mai potrivite pentru micuț, în funcție de vârsta lui.
Avulsia dentară – eliminarea forțată, în urma unui accident a unui dinte din alveolă. Apare cu precădere între 7 și 9 ani, atunci când incisivii superiori sunt în erupție.
Indicații pentru părinți:
Luxația dentară – implică deplasarea dintelui înainte sau înapoi față de poziția initială.
Indicații pentru părinți:
Fractura dentară – eveniment în urma căruia o bucată de dinte se detașează complet din
cavitatea orală.
Indicații pentru părinți :
Contuzia – afectarea ligamentului parodontal, cu / fara mobilitate sau deplasare a dintelui. Se
asociaza cu sangerare gingivala, dinte sensibil sau schimbare de culoare (gri, brun.)
Indicatii pentru parinti :
Este foarte important ca in cazul oricarui tip de traumatism sa cereti ajutor specializat cat mai repede! Cu cat actionati mai drevreme, cu atat sansele de succes sunt mai mari , fara complicatii ulteriore estetice sau dureroase.
Mulți dintre micuții voștri experimentează din nefericire un traumatism dentar. Leziunile cele mai frecvente includ dinți loviți, fracturați, avulsionați sau mobili.
Prima vizită a micuțului tău ar trebui să fie odată cu apariția primului dinte de lapte (6 luni-1 an), deci nu aștepta până când apare durerea!
Înainte de primul contact cu lumea medicală, examinarea copilului se face acasă. El se va simți mult mai confortabil în cabinet, dacă a experimentat deja acest lucru într-o ambianță cunoscută.
Descrierea cabinetului dentar se face ca un joc, cu exemplificare de personaje din mediul său.
Un suport psihologic benefic ar fi să aducă cu el jucăria preferată sau un prieten.
Programările făcute dimineața, până în ora prânzului sunt mai reușite în privința cooperării, deoarece copilul este odihnit.
Micul pacient trebuie introdus treptat în cabinet, deci, în prima ședință se va efectua o consultație și eventual un periaj.
Dacă acest lucru nu se întâmplă, cel mic nu trebuie forțat, ca urmare, întâlnirile cu medicul vor fi mai dese.
În ciuda eforturilor tale, tu știi când să renunți: dacă nu se oprește din plâns, nu îl forța! Lasă să treacă puțin timpul, apoi mai încearcă o dată!
În discuțiile voastre nu trebuie să existe cuvintele: ”durere”, ”frică” sau ”injecție”.
Orice experiență neplăcută anterioară a ta sau a altora nu e bine să o împărtășești cu cel mic.
Ocrotirea exagerată și curiozitatea excesivă în ceea ce privește pașii tratamentului în momentul efectuării lor nu sunt benefice pentru copilul tău, pentru că îi transmiti și lui sentimentul de nesiguranță.
Micul pacient poate fi însoțit în cabinetul dentar până când acesta se va simți în largul lui alături de echipa medicală. Permite-i să fie independent și puternic!
Adoptă o atitudine optimistă și tratează aceste întâlniri ca pe ceva simplu, de rutină și pozitiv!
Copilul trebuie lăudat constant și implicat în tot ceea ce face medicul.
Este important ca tu sa îi fii un exemplu și să îi explici de ce trebuie să aibă niste dinți sănătoși, fără a-i promite o recompensă dacă va merge la stomatolog. Vizitele lui regulate ,ca și ale tale, sunt esențiale!
Pentru că ne dorim ca poveștile frumoase despre zâmbete cu Rareș, Maya, Tudor sau Miruna să fie la fel de luminoase și pentru copilul tău, am adunat câteva gânduri nespuse și sfaturi sincere pentru tine, călăuzitorul lui.